Aranjamentul roților
Roțile unui vagon sunt fixate de obicei de șasiu la o distanță fixă, iar interacțiunea dintre roți și șine este cuplată. Acest design împiedică vagoanele să vireze ca mașinile obișnuite prin rotirea unui volan, deoarece aranjamentul roților nu permite rotirea totală a roților. De fapt, vagoanele pot conduce întregul vehicul doar prin rotirea rulmenților, ceea ce nu este ușor de realizat.
Sistem de suspensie
Pe lângă aranjamentul roților, sistemul de suspensie al unui vagon îi limitează și capacitatea de direcție. Sistemele de suspensie ale vagoanelor folosesc de obicei conexiuni rigide, ceea ce înseamnă că mișcarea verticală a fiecărei roți este relativ independentă. Prin urmare, atunci când roțile trebuie să se deplaseze pe o curbă, ele nu se pot adapta la curbura drumului prin ajustări ale suspensiei, ca în vehiculele obișnuite. Această conexiune rigidă forțează vagoanele să rotească întreaga caroserie a vehiculului pentru a face față curselor curbe.
Sistem de tracțiune
Un alt motiv care limitează capacitatea de direcție a vagoanelor este proiectarea sistemului de tracțiune. Motorul unui vagon este de obicei montat pe șasiu, transmițând puterea către roți printr-un arbore de transmisie a puterii. Cu toate acestea, din cauza limitărilor sistemului de tracțiune, vehiculul se poate deplasa doar înainte sau înapoi și nu se poate mișca lateral.
În rezumat, motivele pentru care vagoanele nu pot schimba direcția includ limitări în aranjarea roților, sistemul de suspensie și sistemul de tracțiune. Designul acestor componente impune că întregul vehicul se poate adapta la condițiile drumului doar prin intermediul unui mecanism de direcție-întreg.
